SĂRĂCIA ALUNGĂ TINERII DIN SATE

DOCUMENT MINISTERUL AGRICULTURII. Saracia, absenta oportunitatilor, a conditiilor civilizate de viata, traiul greu pe care-l duc taranii romani determina tinerii sa paraseasca satele. In timp ce satele raman pustii, tinerii aleg strainatatea, iar multi dintre ei nu mai vor sa revina in tara. Cele mai supuse depopularii, riscului de a fi abandonate, sunt satele de munte, dezvaluie un document al Ministerului Agriculturii, o analiza care sta la baza elaborarii Planului National Strategic 2021-2027.

Potrivit documentului MADR, nivelul de saracie din satele romanesti este un factor esential in determinarea unui tanar in a lua decizia de a investi intr-o afacere noua in mediul rural. Aceasta se reflecta in special in calitatea vietii familiei tanarului fermier lipsita atat de un minimum de servicii care sa asigure viata sociala atractiva – cum ar fi oportunitatile de educatie, control al sanatatii, aceesul la cultura, modalitati de agrement, dar si de o infrastructura TIC, un sistem de alimentare cu apa si canalizare si o retea de drumuri locale de transport pentru a-i asigura accesul facil catre zonele urbane pentru o viata echilibrata in mediul rural.

Rata saraciei, desi in trend usor descendent (de la 41,50% din totalul populatiei in 2010, la 35,70% in anul 2017), ramane in continuare o rata foarte ridicata cu implicatii majore in limitarea dezvoltarii satelor din perspectiva infrastructurii si serviciilor de baza, precum si a atractivitatii pentru ocuparea fortei de munca.

Asa cum s-a subliniat si in Raportul de tara pentru Romania – 2020, nivelurile de ocupare si de productivitate din sectoarele economice importante (agricultura fiind unul dintre cele mai importante), sunt in stransa legatura cu competitivitatea regionala.
Intrucat ponderea populatiei cu risc de saracie si excludere sociala in zonele rurale este in continuare semnificativa, decalajul urban-rural se adanceste in consecinta iar productivitatea agricola in aceste zone este si ea scazuta.

Diferentele urban-rural creeaza venituri foarte mari si inegalitati de oportunitati in randul populatiei. Se remarca faptul ca riscul saraciei are un trend descrescator la nivelul oraselor dar a ramas relativ constant in zonele rurale, de aproape cinci ori mai mare in comparatie cu orasele.

Venitul mediu disponibil pentru un membru al gospodariei in zonele urbane este de 1,9 ori mai mare decat in cele rurale si acest lucru fiind in principal rezultatul productivitatii scazute a agriculturii, in special pentru exploatatiile agricole mici de subzistenta care sunt majoritare in zonele rurale. In anul 2018, ponderea populatiei neangajate si fara educatie si formare profesionala (NEET) in randul populatiei tinere rezidente din mediul rural (15-24 ani) este de aproape trei ori mai mare decat a celor care locuiesc in orase (18,1% fata de 7%), a lipsei de locuri de munca, a productivitatii si a perspectivelor din mediul rural. generatia tanara sansa unui viitor decent.

Astfel, participarea redusa, accesul limitat la piata muncii cat si gradul scazut de informare a populatiei din mediul rural, conduc la venituri mici ceea ce sporeste riscul de saracie si excluziune sociala, generand pe de-o parte, migratia populatiei spre regiuni facile traiului, iar pe de alta parte atractivitatea scazuta pentru antreprenoriat.

Acelasi document sustine ca in perioada 2014-2018, in satele romanesti s-a inregistrat o scadere considerabila a populatiei tinere (0-17 ani), respectiv cu 5,55 % in 2018 fata de 2014, iar in privinta populatiei aflata la varsta activa, respectiv intre 18 si 41 de ani scaderea este accentuata, fiind cu 6,40% mai putini tineri in mediul rural in 2018 fata de 2014, ajungand in 2018 la 2,640,015 persoane.

Trendul descendent pentru populatia tanara din mediul rural (0-41 de ani) si trendul crescator pentru populatia de peste 42 de ani din mediul rural demonstreaza fenomenul de imbatranire a populatiei rurale, dar si dezinteresul tinerilor de a se stabili in mediul rural.

Satele din zona montana sunt cele mai supuse pericolului de abandon. Tinerii parasesc satele pentru un loc de munca in strainatate, numarul emigrantilor a crescut in ultimii ani, iar multi dintre tinerii plecati nu mai revin in Romania.

In zona montana declinul demografic devine si mai accentuat prin renuntarea la activitati economice ceea ce a dus la migratia fortei de munca sau la acutizarea fenomenului de saracie. In special tinerii din zona montana parasesc treptat si definitiv muntele in cautarea unor conditii de viata mai usoare si venituri mai mari obtinute cu eforturi mai reduse, in mediul urban sau in alte tari. Acest fenomen, cu implicatii grave pe termen mediu si lung, au fost sesizate si in tarile dezvoltate din vestul Europei care fac eforturi considerabile pentru diminuarea procesului de migrare a populatiei montane, de mentinere a fermelor agricole si a gospodariilor.

In ceea ce priveste migratia internationala, emigrarea temporara a tinerilor cu varsta cuprinsa intre 20 si 39 de ani inregistreaza un trend ascendent intre ani 2014 si 2018, numarul emigrantilor crescand cu 21,38% in perioada de referinta. Emigrarea definitiva a tinerilor din aceeasi categorie de varsta, inregistreaza o crestere care depaseste procentul de 54% din 2014 pana in anul 2018, fapt ce reflecta dezinteresul tinerilor pentru revenirea in Romania.

Pe langa faptul ca trendurile de emigrare sunt ascendente in ambele cazuri, este important de subliniat ca tendinta emigrarii definitive a tinerilor este dubla, ceea ce constituie un aspect ingrijorator in privinta sanselor de revenire a acestora in Romania.
Un stimulent puternic ar putea fi sustinerea antreprenoriatului in special in cazul tinerilor, facilitarea accesului la informatii, precum si stabilirea unor masuri care sa tina cont de specificitatea acestei categorii de populatie.

Analiza MADR precizeaza ca in anul 2017, rata somajului in mediul rural (5,4%) depasea rata inregistrata in mediul urban (4,5%), in timp ce rata somajului din Romania ramane sub media UE (7,6%), respectiv de 4,9%, inregistrand o scadere de 1,9% in perioada 2015 – 2017. In acelasi an de referinta, in randul tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, se inregistra cel mai ridicat nivel al ratei somajului fata de toate celelalte categorii de varsta specifice populatiei active, respectiv 18,3%, cu diferente accentuate pe medii de rezidenta: 20,8% in urban fata de 17% in rural.