Factorii de care se tine seama la stabilirea dozelor de ingrasaminte

Realizarea de recolte bogate, de calitate superioara si cu eficienta maxima presupune aplicarea rationala a ingrasamintelor, in doze optime si bine echilibrate.

La stabilirea dozelor se tine seama, pe de o parte, de plantele cultivate, cu cerintele acestora in functie de productia prognozata, iar pe de alta parte, de sol, cu proprietatile sale privind starea de fertilitate.

In situatia cand se cultiva porumb, de exemplu, si se prognozeaza o productie de 10 t/ha se are in vedere ca pentru 1 t porumbul consuma, in medie, 25 kg N, 10 kg P2O5 si 20 kg K2O, ceea ce inseamna un necesar de 250 kg N, 100 kg P2O5 si 200 kg K2O pentru realizarea celor 10 t/hectar.

Pe de alta parte, avem buletinul cu analiza agrochimica a solului care ne indica un sol fertil avand indicele de azot (IN) 3, cu 12 mg P2O5/100 g sol si 22 mg K2O/100 g sol. Se stie ca 1 mg P2O5/100 g sol echivaleaza cu 7 kg/ha P2O5 si 1 mg K2O/100 g sol echivaleaza cu 13 kg K2O/hectar.

Asta inseamna ca solul poate furniza: IN3 este echivalent cu 50 kg N/ha, 12 mg P2O5 x 7 = 84 kg/ha si 22 mg K2O x 13 = 282 kg/hectar.

Prin urmare, sunt necesare:

250 kg N/ha – solul ofera 50 kg/ha;
100 kg P2O5/ha – solul ofera 84 kg/ha;
200 kg K2O/ha – solul ofera 282 kg/ha.

Rezulta ca ar mai trebui aplicate 200 kg N/ha si 16 kg P2O5/hectar.

Aceasta ar fi o apreciere simplista privind stabilirea dozelor de ingrasaminte deoarece, daca ne referim la buletinul de analiza agrochimica a solului, datele inscrise in acest buletin reprezinta situatia existenta in sol in momentul ridicarii probelor. La scurt timp, situatia se schimba deoarece solul este un organism viu, cu activitate dinamica si o parte din elementele nutritive sunt consumate de buruieni, sunt levigate, se volatilizeaza sau intra in diferite combinatii insolubile. In acelasi timp, prin activitatea microbiologica si biochimica din sol se produc noi cantitati de elemente nutritive.

De aceea, calculele de mai sus sunt cu totul orientative.

Trebuie sa se tina seama de dinamica modificarilor din sol care se refera la:

In anul de aplicare a ingrasamintelor chimice se consuma 40% din N, 18% din P2O5 si 40% din K2O. Daca se aplica si gunoi de grajd in anul I se consuma 0,35% N, 0,45% P2O5 si 0,654 K2O.
In functie de pH-ul solului:
la pH 4,5 se valorifica 30% din N, 23% din P2O5 si 33% din K2O;
la pH 5,5 se valorifica 77% din N, 48% din P2O5 si 77% din K2O;
la pH 6,5 se valorifica 100% din N, 100% din P2O5 si 100% din K2O;
In functie de cantitatea de precipitatii acumulate in perioada de toamna-iarna:
se adauga 3 kg/ha N pentru fiecare 10 mm acumulati in plus;
se scad 5 kg/ha N pentru fiecare 10 mm acumulati in minus.
Doza de azot se corecteaza si in functie de adancimea la care a ajuns umiditatea in sol:
pana la 60 cm se aplica 50% din doza calculata;
la 90 cm – 75%;
la 120 cm – 100%:
la 150 cm – 125-150%.
Daca se cultiva intr-un asolament cu graminee si leguminoase perene:
se reduce cu 30-50% doza de azot;
se reduce cu 20-40% doza de fosfor si potasiu.
Prin activitatea microbiologica din sol se realizeaza cantitati importante de azot de care se va tine seama:
10-30 kg/ha prin fixare libera;
70-90 kg/ha prin fixare asociativa si
60-300 kg/ha prin fixare simbiotica.
Prin valorificarea resturilor vegetale tratate cu Bacto-Fil 10 se reduce doza N cu 30-50%.
Fertilizarea foliara creste coeficientul de valorificare a N cu 6-18% si a fosforului cu 6-9%.
Se apreciaza ca in sistemul clasic de fertilizare se valorifica 30-50% din ingrasaminte, cand se aplica ingrasaminte cu eliberare controlata – 50-60%, iar cand se asociaza cu fertilizarea foliara si biostimulatori se valorifica 80-90% din ingrasaminte.
La aplicarea ingrasamintelor microgranulate cu efect de starter asupra germinatiei, rasaririi si cresterii plantelor, se poate reduce doza de ingrasaminte cu 20-40%.
Folosirea inhibitorului N. LOCK de descompunere a azotului face ca atunci cand se administreaza uree, la pregatirea patului germinativ, aceasta este transformata in azot amoniacal care ramane 3 luni la dispozitia plantelor.
Prin folosirea ingrasamintelor de la Navodari:
cand se aplica tehnologia NG aceasta cuprinde ingrasaminte pe baza de N si S pelicularizate cu inhibitor N Guard care are la baza uleiuri vegetale care impiedica levigarea si asigura azot 70-90 zile la dispozitia plantelor.
cand se aplica tehnologia Amesal pentru ingrasamintele cu fosfor. Acesta este un polimer de sinteza cu capacitate de schimb cationic mare care blocheaza ionii de Fe, Al si Ca si impiedica formarea de fosfati insolubili.
La stabilirea dozelor de ingrasaminte se mai tine seama de speciile cultivate care au consum specific diferit. De exemplu, necesarul de K la grau si porumb este de 16 kg/t, iar la floarea-soarelui de 50 kg/t.
In cadrul speciilor se tine seama de capacitatea de valorificare a soiurilor (hibrizilor) care este diferita.
Se au in vedere plantele premergatoare si cum acestea au fost fertilizate.
In egala masura se tine seama de factorii care reduc din eficienta ingrasamintelor:
soiuri (hibrizi) gresit raionate;
intarzierea semanatului si densitatea culturii neadecvata;
atacul de boli, daunatori si buruieni;
administrarea neuniforma si neechilibrata a ingrasamintelor.

Starea de fertilitate a solului se poate determina, in timpul vegetatiei, cu Ferti Drona prevazuta cu senzori care determina necesarul de azot din plante pe baza continutului de clorofila. Transmite la calculator si indica doza necesara de aplicat.

De asemenea, cu dispozitivul N. Pilot care are un senzor optic ce masoara reflectanta luminoasa a culturilor si afiseaza nivelul de azot.

Prin urmare, actiunea de fertilizare a culturilor agricole este o activitate de inalt profesionalism si la realizarea ei trebuie sa se tina seama de multitudinea factorilor care actioneaza in sens pozitiv sau negativ asupra valorificarii ingrasamintelor de catre plante.