Ce impact au schimbările climatice asupra agriculturii mondiale

Pieţele deschise, previzibile şi echitabile la nivel mondial pot contribui la consolidarea eforturilor de răspuns la schimbările climatice şi pot contribui la combaterea foametei, potrivit unui nou raport.

În condiţiile în care schimbările climatice vor influenţa semnificativ capacitatea multor regiuni ale lumii de a produce alimente, se aşteaptă ca un rol tot mai mare în livrarea alimentelor să revină comerţului internaţional cu produse agricole, totodată şi ca soluţie de răspuns la crize de foamete generate de schimbările climatice, se menţionează într-un nou raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).

Regulile comerţului internaţional instituite sub auspiciile OMC şi mecanismele noi create în temeiul Acordului de la Paris, ce au ca scop să răspundă schimbărilor climatice, se pot susţine reciproc, se menţionează în raportul “Evaluarea Pieţelor Produselor Agricole, 2018”. Pentru a se realiza acest lucru, ar putea fi necesar ca politicile agricole şi comerciale naţionale să fie reajustate pentru a ajuta piaţa globală să se transforme într-un pilon al securităţii alimentare şi un instrument de adaptare la schimbările climatice, se spune în raportul FAO.

Acest lucru se datorează faptului că schimbările climatice vor afecta inegal agricultura globală, îmbunătăţind pe de o parte condiţiile de producţie în unele locuri şi înrăutăţind în altele – generând pe parcurs “câştigători” şi “perdanţi”.

Producţia alimentară în ţările cu latitudini scăzute – multe dincare suferă deja de sărăcie, insecuritate alimentară şi malnutriţie – vor fi afectate cel mai mult, se arată în raport.

Regiunile cu climă temperată, pe de altă parte, ar putea avea efecte pozitive, pe măsură ce temperaturile mai ridicate vor duce la creşterea producţiei agricole.

Potrivit directorului general al FAO, José Graziano da Silva, pentru a împiedica extinderea şi mai mare a decalajelor economice şi alimentare dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, trebuie să ne asigurăm că evoluţia şi extinderea comerţului cu produse agricole este echitabilă şi că se lucrează în direcţia eliminării foametei, nesiguranţei alimentare şi a malnutriţiei. ”

„Comerţul internaţional are potenţialul de a stabiliza pieţele şi de a realoca alimentele din surplus către regiunile cu deficit de alimente, ajutând ţările să se adapteze la schimbările climatice şi să contribuie la securitatea alimentară”, se menţionează în cuvântul de introducere din raport.

“Impactul inegal al schimbărilor climatice în întreaga lume şi consecinţele asupra comerţului cu produse agricole, în special pentru ţările în curs de dezvoltare, accentuează necesitatea unei abordări echilibrate a politicilor care ar trebui să consolideze rolul adaptabil al comerţului, sprijinindu-i în acelaşi timp pe cei mai vulnerabili”, a spus Graziano da Silva.

Pentru că acest lucru să se întâmple, totuşi, “sunt necesare acţiuni la scară largă”, a adăugat directorul general al FAO. Sunt necesare politici comerciale care să promoveze pieţe globale bine funcţionale, combinate cu măsuri interne inteligente-climatic, investiţii şi sisteme de protecţie socială.

Comerţul că plasa de siguranţă

Multe ţări se bazează deja pe pieţele internaţionale că sursa de alimente pentru a-şi depăşi deficitul, fie din cauza costurilor ridicate ale producţiei agricole (cum ar fi, de exemplu, în ţările cu terenuri şi resurse de apă limitate), fie atunci când clima sau alte dezastre naturale scad producţia naţională de alimente.

De exemplu, în Bangladesh, în 2017, guvernul a redus taxele vamale pentru orez, pentru a creşte importurile şi pentru a stabiliza piaţa internă, după inundaţiile severe care au avut loc şi care au dus la creşterea preţurilor la cerealele de bază cu peste 30 %.

Un caz similar a fost şi în Africa de Sud – producător tradiţional şi exportator net de porumb – care a majorat recent importurile pentru a atenua efectul secetelor succesive.

În general, raportul FAO susţine că pieţele internaţionale deschise, previzibile şi echitabile sunt importante pentru comerţ pentru a ajuta la susţinerea securităţii alimentare şi adaptării climatice.

Cu toate acestea, în timp ce pieţele mai bine integrate întăresc rolul adaptabil al comerţului la schimbările climatice, pentru ţările care se bazează deja în mare măsură pe importurile de alimente, aceasta ar adânci această dependenţă, se arată în raport. Astfel, se impune necesitatea tot mai importantă de a lua în considerare priorităţile şi obiectivele naţionale.

Opţiuni suplimentare de politici

Dincolo de măsurile de integrare a pieţei, există o gamă şi mai largă de abordări echilibrate de politici publice, care ar putea fi utilizate pentru a valorifica mai bine comerţul agricol pentru a ajuta fermierii să îşi dezvolte rezistenta la schimbările climatice, să stimuleze producţia agricolă, să sprijine securitatea alimentară şi să reducă emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul alimentar se mai spune în raportul FAO.

La nivel naţional, acestea includ mai multe investiţii în cercetare şi dezvoltare şi în serviciile de extensiune în agricultură pentru a încuraja utilizarea abordărilor inteligente din punct de vedere climatic în agricultură. Cheltuielile pentru programele de mediu şi serviciile ecosistemice care reduc efectele negative ale emisiilor din agricultură nu ar afecta, de asemenea, comerţul.

În special în ţările în curs de dezvoltare aflate sub riscul schimbărilor climatice, sprijinul acordat fermierilor va fi esenţial pentru a-i ajuta să devină competitivi şi pentru a obţine un echilibru mai bun în ceea ce priveşte exportul şi importul de alimente.

Toate aceste opţiuni ar putea fi aliniate la normele OMC, precum şi la noile angajamente asumate în temeiul Acordului de la Paris – nu există un conflict fundamental între politicile privind schimbările climatice din cadrul acordului şi normele comerciale multilaterale, se arată în raport.

Tendinţe recente în comerţul agricol global

Raportul oferă, de asemenea, o imagine de ansamblu asupra performanţei sistemului de comerţ internaţional agricol din ultimii ani şi asupra direcţiei în care se îndreaptă.

În timp ce creşterea rapidă a comerţului agricol între anii 2000 şi 2008 a condus la contracţii în perioada 2009-2012 şi apoi la o creştere lentă de atunci, per ansamblu, în termeni valorici, comerţul agricol a crescut semnificativ între 2000 şi 2016 – de la 570 miliarde la 1,6 trilioane de dolari.

O mare parte a acestui fapt a fost determinată de expansiunea economică din China, precum şi de creşterea cererii globale de biocombustibili.

De notat este faptul că profilul economiilor emergente în comerţul agricol la nivel mondial a crescut considerabil, cu creşterea veniturilor pe cap de locuitor şi reducerea nivelului sărăciei. Acest lucru a sporit consumul de alimente şi importurile şi a dus la câştiguri în productivitatea agricolă, stimulând exporturile de alimente, nu numai pe pieţele din lumea industrializată, ci şi în alte ţări din sudul planetei.

Într-adevăr, în timp ce tradiţionalii giganţi exportatori de alimente cum ar fi Europa sau Statele Unite rămân exportatori agricoli de top în termeni de valoare, noii veniţi le contesta supremaţia.

De exemplu, între 2000 şi 2016, Brazilia şi-a mărit ponderea în comerţul cu produse alimentare la nivel mondial de la 3,2 la 5,7 la sută, China avansează înaintea Canadei şi Australiei, devenind al patrulea exportator agricol din lume, iar Indonezia şi India şi-au mărit considerabil exporturile ajungând printre cei mai mari zece exportatori de alimente din lume (8 şi 10, respectiv).

În aceeaşi perioadă, ponderea combinată a valorii totale de export a Statelor Unite, a Uniunii Europene, a Australiei şi a Canadei a scăzut procentual cu zece puncte.