Lucrările de îngrijire a tomatelor în sere şi solarii

Datorită dificultăţilor de asigurare a căldurii, plantarea tomatelor în sere se poate amâna până în perioada 20 februarie – 10 martie, iar în solarii între 15 martie – 15 aprilie. Asigurarea şi menţinerea desimii culturii de 2,4 – 2,7 pl/mp în sere şi de 4-6 pl/mp în solarii se face prin completarea golurilor, în următoarele 15 zile după plantare.
Susţinerea plantelor este necesară atât în solarii cât şi în sere. În acest scop se va verifica spalierul din sârme întinse orizontal, câte una la fiecar rând de plante.
Muşuroirea plantelor, se realizează la 20-30 zile de la plantare cu scopul favorizării creşterii rădăcinilor adventive.
Mulcirea solului se aplică pe rândul de plante sau pe toată suprafaţa la circa 40 de zile de la plantare cu paie sau folie din mase plastice.
Irigarea are ca obiectiv asigurarea umidităţii constante în sol la nivelul de 75-85% din capacitatea de câmp a apei. Norma de udare este de 8-20 de litri/mp în primele luni după plantare şi de 25-30 litri/mp în perioada de recoltare.
Fertilizarea culturii din sere este diferită de cea din solarii. La începutul culturii se pune un accent mai mare pe conţinutul în fosfor şi potasiu în sere, şi doar pe conţinutul în fosfor în solarii. Pe urmă creşte în ambele situaţii conţinutul în azot, iar în perioada recoltării se acordă atenţie potasiului pentru a asigura o calitate comercială corespunzătoare. Se pot folosi îngrăşăminte solide sub formă de azotat de potasiu, superfosfat, complexe (16.48.0; 13.26.13) sulfat de potasiu, sulfat de magneziu, dar şi îngrăşăminte foliare în concentraţie de 0,3-0,5%. Fertilzarea de bază se realizează cu doze de 40-100 tone/ha gunoi de grajd semidescompus.
Uneori, în culturile de tomate în solar, susţinerea plantelor se face pe araci individuali. În acest caz, înfigerea lor se face pe partea nordică a tulpinii pentru a evita umbrirea. Legarea se face cu rafie, totdeauna sub o frunză şi în formă cifrei 8. În sere, legarea şnurului pe tulpină, nu se face prea strâns, iar pe măsură creşterii plantelor, acestea se rotesc în jurul sforii, după fiecare două frunze, întotdeauna în acelaşi sens.
Copilitul plantelor este o lucrare importantă şi se execută când lăstarii laterali au 5-10 cm lungime, faza în care se pot rupe uşor cu mâna.
Defolierea cu frunzele bazale, priveşte frunzele moarte, îngălbenite şi atacate de boli şi dăunători. Prin această lucrare se îmbunătăţeşte şi circulaţia aerului la nivelul solului. Defolierea se face intodeauna până la 2-3 frunze sub inflorescenţa care are fructe de 10-20 mm în diametru.
Prin vibrarea mecanică a plantelor se face polenizarea corespunzătoare a florilor. Ea se face prin intermediul sistemului de susţinere. Sporul de producţie este de circa 14%.
Atunci când pe tulpina s-au forma numărul de inflorescenţe stabilite iniţial, se face limitarea creşterii în înălţime prin cârnit, de regulă după 1-2 frunze deasupra ultimei inflorescenţe. Lăstarii noi care se vor mai forma vor fi îndepărtaţi prin copilit.
Temperatura medie în perioada de fructificare trebuie să fie de 22-25 grade. Aerisirea se intensifică atunci când temperatura depăşeşte 20 de grade, şi devine mai puternică pentru că temperatura să nu ajungă la 30 de grade în zilele călduroase.
Combaterea dăunătorilor se face tot mai des pe cale biologică. Această măsură a devenit obligatorie în ţări precum Germania şi Olanda.
Cele mai frecvente boli la tomate în sere şi solarii sunt: mâna (Phytophthora infestans), putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea), ofilirea (Fusariumoxysporum) şi pătarea brună a frunzelor (Alternaria porri).