Cultura de tomate in camp vs cultura de tomate in spatii protejate

Tomata, una din primele 5 legume din lume ca importanţa, poate fi cultivată, în funcţie de destinaţia fructelor în câmp deschis sau în spaţii protejate. Care este cea mai profitabilă variantă, aflăm în continuare.

Tomata se regăseşte în top 5 cea mai populară legumă din lume. În prezent evoluţia tehnologică permite cultivarea acestei legume pe tot parcursul anului. Ţările cu cea mai mare producţie de tomate sunt China, SUA, Turcia, India şi Italia.

Cultura de tomate poate fi realizată în câmp deschis sau în sere în funcţie de destinaţia finală a fructelor. În România, tomatele sunt cultivate preponderent în câmp deschis şi mai puţin în sere şi solarii. Ponderea tomatelor supuse prelucrării industriale este de 20-30%.

CULTURILE ROMÂNEŞTI DE TOMATE

Cultura de tomate în câmp şi în spaţii protejate – 1

Accentuarea preocupărilor la nivel mondial în ceea ce priveşte mediul înconjurător conduce la dezvoltarea agriculturii durabile şi întoarcerea la varietăţile locale de plante.

În prezent, se observă o deteriorare calitativă a tomatelor care sunt dezvoltate genetic într-un ritm alert pentru o utilizare intensivă, în detrimentul culturilor tradiţionale.

Această evoluţie are ca rezultat pierderea diversităţii genetice a soiurilor locale de tomate.

Soiurile de tomate autohtone care păstrează caracterele principale ale plantei au nevoie de ajutor pentru a supravieţui evoluţiei tehnologice actuale.

Astfel, cele mai recomandate soiuri româneşti de tomate pentru cultura în câmp sau în sera/solar sunt:

Soiul de tomate Pontica 102

Soiul de tomate Pontica 102 este caracterizat de o creştere determinată, cu fructe sferice, de culoare roşie, cu o greutate între 90 şi 150 grame. Soiul de tomata este rezistent la verticilioza, tolerant la bacterioze şi are o capacitate de producţie la hectar de 85-95 tone.

Soiul de tomate Viorica

Soiul de tomate Viorica are creştere determinată, fructe de greutate medie, rotunde ovoide, rezistente la crăpare. Soiul este destinat industrializării, având un conţinut în substanţă uscată de 5.5% şi un grad de concentrare a coacerii de 85%. Producţia la hectar este de 75 tone. Soiul Viorica este tolerant la alternarioza.

Hibridul de tomate Siriana

Hibridul de tomate Siriana este un soi timpuriu, destinat cultivării în solarii şi sere. Acesta este caracterizat de fructe sferice, de culoare roşie, strălucitoare, cu greutate de 120-180 grame. Soiul are o producţie la hectar de 5-5,5 kg/plantă. Hibridul de Siriana este tolerant la boli vasculare şi la mână.

Soiul de tomata cu creştere determinată Buzău 22

Soiul de tomata cu creştere determinată Buzău 22 este foarte productiv, cu fructe mari, de 180 grame, globuloase, de culoare roşie, uniforma.

Soiul de tomate tip cireaşă

Soiul de tomate tip cireaşă are creştere determinată şi este caracterizat de furcte mici şi aromate.

Soiul de tomata Carisma

Carisma este un soi de tomate cu fructe rotunde, de culoare roşie intensă, cu o greutate de 25 grame şi o producţie de 2,5kg/plantă. Soiul este tolerant la virusul mozaicului tomatelor.

CULTURA DE TOMATE ÎN CÂMP DESCHIS

Cultura de tomate în câmp şi în spaţii protejate – 2

Principala întrebare, atunci când se înfiinţează o cultură de tomate, este care va fi destinaţia finală a recoltei, se cultivă pentru calitate sau cantitate?

Plantele de tomate se clasifica după destinaţia fructelor în tomate destinate procesării, care se cultivă în câmp şi tomate destinate consumului proaspăt care se cultivă în sere şi solarii.

Tomatele destinate procesării sunt cultivate în câmp deschis, cu o durată de dezvolatre de 120-135 de zile în funcţie de soi.

Cultura de tomate în câmp se înfiinţează cu răsad produs la ghivece, în cuburi nutritive sau palete alveolare. Epoca de înfiinţare a culturii de roşii din răsad începe atunci când în sol, temperatura este de circa 10-12 grade C, în perioada 15-25 aprilie, în zonele sudice şi cu 15-20 zile mai târziu, în celelalte zone.

Perioada propice plantarii durează 7-10 zile şi poate fi realizată manual sau mecanizat.

Distanţa de plantare este de 50-80 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. În acest mod se realizează o densitate de 47-57 mii plante/ha.

În primele 5-10 zile după plantare se iau măsuri de asigurare a densităţii culturii şi protecţiei acesteia faţă de frig.

În cazul în care nu au fost precipitaţii se efectuează o udare uşoară pe toată suprafaţa (100 – 150 m3/ha) sau 1-2 udări la fiecare plana în parte.

După completarea golurilor se efectuează prasile mecanice şi manuale, pentru afânarea solului şi asigurarea unei aerisiri şi încălziri optime.

Aceste prasile se vor repeta de 2-3 ori, pentru că terenul să fie mereu afânat şi lipsit de buruieni. Cultura de tomate în câmp trebuie irigata corespunzător cu un sistem de irigare flexibil care să asigure volumul adecvat de umiditate pentru fiecare fază de creştere.

Lucrările de îngrijire a culturii de tomate în câmp

Lucrările de îngrijire a culturii de tomate în câmp trebuie realizate corect şi la timp pentru a obţine o recoltă bogată. Prima lucrare constă în completarea golurilor, care se realizează de obicei, în primele 5-10 zile de la plantare.

Lucrările de îngrijire cu caracter general sunt completate de lucrări de îngrijire speciale de mare importanţă precum: palisarea, copilitul, cârnitul şi defolierea.

Palisarea este o lucrare obligatorie care asigură o bună etalare şi conducere a plantelor pe verticală şi care permite o iluminare şi aerisire optimă. În cazul culturii realizate în ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm
Copilitul este o lucrare esenţială prin care se elimină lăstarii care concurează cu tulpina principală
Cârnitul (ruperea vârfurilor de creştere) se realizează la 3-5 inflorescenţe, pentru culturile realizate în ciclul scurt sau la 8-10 inflorescenţe, în cazul culturilor din ciclul prelungit. Această lucrare are rolul de a stimula polenizarea şi de a grăbi maturarea fructelor.
Defolierea este o lucrare care constă în îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectuează, până la nivelul inflorescenţei la care începe maturarea primelor fructe.

Irigarea culturilor de tomate în câmp deschis

Irigarea culturilor de tomate în câmp deschis se realizează ori de câte ori este nevoie, pentru a se păstra umiditatea din sol la 50-60% din IUĂ (Intervalul Umidităţii Active), de la plantare până la apariţia fructelor şi la 60-70% din IUĂ, în perioada fructificării. Norma de irigare a culturii de tomate în câmp deschis pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha, distribuită cu 10-12 udări şi de circa 6.000 m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.

Fertilizarea faziala a culturii de tomate în câmp deschis se efectuează în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi de sistemul de cultură ales.

În ciclul scurt de cultură se aplică două fertilizări: prima, cu îngrăşăminte complexe 200-300 kg/ha, iar a doua, cu azotat de amoniu 200 kg/ha. În ciclul lung se aplică 2-3 fertilizări la sol, primele două identice cu cele din ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repeta pe a doua şi se aplică când leagă fructele în a cincea inflorescenţă.

CULTURA DE TOMATE ÎN SERE ŞI SOLARII

Cultura de tomate în câmp şi în spaţii protejate – 3

Cultura tomatelor în sere şi solarii se realizează de obicei în perioada 25 martie – 15 septembrie.

Cultivarea tomatelor în sere şi solarii se realizează astfel:

Se pregăteşte solarul/sera şi terenul
Se înfiinţează cultură
Se realizează lucrările de îngrijire şi recoltare

Culturile de tomate realizate în sere sau solarii, din punct de vedere al perioadei de vegetaţie se împart în:

Ciclul I – semănarea se efectuează din timpul iernii (ianuarie, februarie) iar plantarea are loc la începutul primăverii – martie. Recoltarea se poate realiza din luna mai.
Ciclul ÎI – plantarea se face începând cu luna iunie, recoltarea are loc în lunile august sau septembrie.
Ciclul intermediar, plantarea în luna mai şi recoltarea în luna iulie.

Această schemă de înfiinţare a culturii de tomate variază în funcţie de tipul de solar, de vigoarea plantelor, de zona de cultură şi de tehnologia aplicată. Pentru ciclul scurt se folosesc densităţi mai mari (35-45 mii plante/ha), iar pentru ciclul lung, densităţi mai mici (28-33 mii plante/ha). Plantarea tomatelor se realizează manual, în gropi (copci).

Lucrările de îngrijire a culturii de tomate din sere şi solarii

Lucrările de îngrijire a culturii de tomate din sere şi solarii sunt complexe. La fel ca la cultura de tomate în câmp prima lucrare de îngrijire este completarea golurilor, care se face în decursul unei perioade de până la 30 zile de la plantare.

Plantele de tomate sunt conduse şi pălişate folosind sistemul de susţinere special amenajat în sera/solar.
Se afânează solul înainte de mulcie, manual sau mecanizat.
Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turba, diferite amestecuri organice, folie de polietilena, agrotextile etc.).
Copilitul se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoară de susţinere.
Se elimină frunzele îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze.
Se polenizează suplimentar mai ales în perioada când lumină este deficitara şi umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
Se realizează cârnitul plantelor, care presupune suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescenţa, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creşterea şi maturarea fructelor şi de a îmbunătăţi calitatea acestora. Lucrarea se execută cu aproximativ două luni înainte de data ultimei recoltări.
Controlul factorilor de mediu se efectuează permanent, de la înfiinţarea culturii până la ultima recoltare şi are ca scop aducerea la nivelul valorilor optime a factorilor de mediu.

În cazul culturilor de roşii din sere şi solarii, irigarea se practică pe rigole şi prin aspersie sau prin picurare.

TOMATE ÎN CÂMP VS TOMATE ÎN SPAŢII PROTEJATE

Cultura de tomate în câmp şi în spaţii protejate – 4

Cultivarea tomatelor în spaţii protejate, sere şi solarii este de obicei mai costisitoare decât cea în câmp, însă şi profitul celor care apelează la această formă de cultivare este mai mare, deoarece legumele pot fi comercializate timpuriu la un preţ mult mai mare.

De asemenea, agricultorii interesaţi de cultivarea tomatelor pot obţine un sprijin financiar din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru înfiinţarea unei culturi de tomate în spaţii protejate.

Indiferent de metoda şi zona de cultivare a tomatelor, perseverenţă şi muncă sunt cele care aduc cel mai mare profit.